Refluxul gastroesofagian este prezent în viața noastră încă din primii ani. Este perfect normal, nu e o afecțiune în sine (devine afecțiune mai gravă dacă se discută despre boala de reflux gastroesofagian) și este ușor de gestionat la nivel de dietă și uneori cu intervenție medicală, plan de tratament cu medicamente și regim obligatoriu. Cu puțină atenție la alimentație și evitarea unor alimente și ingrediente, băuturi, refluxul gastroesofagian poate fi prevenit și controlat foarte ușor, fără a fi nevoie de tratamente complexe.
Refluxul gastroesofagian a fost observat încă din Antichitate. Medici precum Galen au descris senzațiile de arsură în gât și inflamațiile esofagiene plecând de la analize făcute pe sucurile gastrice și comportamentul lor, fără a numi însă fenomenul. Deschiderea spre studiul post-mortem a venit cu o înțelegere mult mai bună a mecanismului din spatele refluxului: sucurile gastrice pot atinge esofagul.
În 1828, Charles Billard documenta leziuni la copii, iar în 1879, Heinrich Quincke a descris eroziunile și ulcerele din partea inferioară a esofagului de la sucul gastric. În anii 1906 și 1934, Wilder Tileston și apoi Asher Winkelstein au corelat pentru prima dată prezența acidului cu iritația esofagiană, așa a apărut termenul medical „esofagită peptică”.
În anii 1940 – 1950, chirurgul britanic Philip Allison și anatomistul Norman Barrett au venit cu altă idee: hernia hiatală și defectele de la nivelul joncțiunii dintre esofag și stomac permit conținutului gastric să se îndrepte spre esofag, transformând refluxul dintr-o curiozitate anatomică într-un proces dinamic.
Inventarea manometriei esofagiene și a pH-metriei în a doua jumătate a secolului XX a permis măsurarea presiunii sfincterului și detectarea episoadelor tranzitorii de relaxare. Refluxul simplu a fost înțeles și era observat la oricine, dar era problemă serioasă când se depășeau limitele normale de apărare din partea organismului.
Refluxul gastroesofagian. Simptome și cauze
Refluxul gastroesofagian este afecțiunea care are ca manifestare clinică întoarcerea conținutului acid din stomac în esofag, de unde și arsurile retrosternale (pirozis) și regurgitațiile acide. Refluxul este trecător, normal și ocazional. A nu se confunda cu boala de reflux gastroesofagian, care este o afecțiune cronică; refluxul apare des, arsurile sunt puternice și țesutul esofagului are de suferit, fiind nevoie de tratament medical.
Refluxul gastroesofagian are loc rar, după o masă bogată sau grea. Însă boala de reflux gastroesofagian se manifestă constant, de cel puțin două ori pe săptămână. La reflux pacientul are doar un mic disconfort sau un gust acru trecător la nivelul gurii; în boala de reflux gastroesofagian avem mereu arsuri puternice în piept (pirozis), durere și dificultăți la înghițire, complicații.
Refluxul poate să nu aibă simptome evidente, iar la sugari este foarte frecvent în primii ani de viață, fără a necesita investigații suplimentare și tratamente. Refluxul gastroesofagian are un mecanism de apariție clasic. Ceea ce previne refluxul în mod normal e sfincterul esofagian inferior și diafragma.
Dacă sfincterul e prea relaxat sau e slăbit nu mai există etanșeitate, iar în prezența unei presiuni abdominale crescute (obezitate, sarcină) conținutul gastric e împins înspre esofag. Sunt și scenarii clinice în care există o hernie hiatală (o porțiune din stomac urcă prin diafragm), deci crește probabilitatea refluxului și poate agrava simptomele pe care pacientul le prezintă deja.
Alte motive ale refluxului: esofagul care curăță mai greu refluxul sau mucoasa sensibilă, golirea lentă a stomacului, de unde și volumul gastric mare și probabilitate mai mare de reflux.
La sugari, refluxul e favorizat de imaturitatea sfincterului esofagian, de alimentația predominant lichidă și de poziția în care stă bebelușul, culcat – de multe ori refluxul e doar un proces fiziologic perfect normal. Simptomele tipice ale refluxului gastroesofagian sunt: pirozis, regurgitație, durere toracică, greață, dificultăți la înghițire sau durere la înghițire, simptome sugestive de afectare în gât/plămâni, în speță tuse cronică, răgușeală.
Refluxul are și manifestări ca laringită, tuse cronică, astm, eroziuni dentare, însă relația cauzală nu e mereu clară. La pacienții cu simptome extraesofagiene fără simptome tipice de boală de reflux gastroesofagian, se testează obiectiv pentru reflux înainte de administrarea de inhibitori ai pompei de protoni.
Pacientul se va prezenta la camera de gardă dacă apar simptome precum disfagie, scădere în greutate neintenționată, sângerare digestivă, scaune negre, vărsături persistente, anemie, durere toracică.
Diagnosticare și alimente de evitat după confirmarea refluxului gastroesofagian
Diagnosticul de reflux gastroesofagian ar putea fi stabilit de medicul de familie, de medicul generalist, internist, dar cel mai bine o poate face un gastroenterolog. El se va ocupa de o evaluare completă, de endoscopie, monitorizare pH/impedanță, de manometrie.
Pentru copii, diagnosticarea se va face doar la pediatru sau gastroenterolog pediatru. Se evaluează laringele, dar legătura cu refluxul nu se confirmă doar prin răspuns la inhibitori ai pompei de protoni. Medicul specialist recomandă endoscopie digestivă superioară, monitorizare pH esofagian (și impedanță), manometrie esofagiană.
Dacă există durere toracică fără arsuri, după excluderea cauzelor cardiace, se merge mai departe cu evaluare pentru boala de reflux gastroesofagian (cu endoscopie și/sau monitorizare reflux). Factorii de risc pentru refluxul gastroesofagian sunt luați în calcul la diagnosticare.
E vorba despre obezitate, sarcină (inclusiv efect hormonal și presiune abdominală), fumat și expunere la fum de țigară, hernie hiatală, medicamente care pot declanșa sau agrava refluxul (irită esofagul), medicamente care scad presiunea sfincterului esofagian (anticolinergice, antihistaminice cu efect anticolinergic, triciclice, blocante Ca, progesteron, nitrați).
Cât despre dieta pentru refluxul gastroesofagian, important este să se identifice declanșatorii personali și să se reducă ceea ce agravează sau duce la apariția simptomatologiei. Înainte de a vedea care este lista completă de alimente, ingrediente de eliminat din dietă când suferi de reflux gastroesofagian trebuie să reții un lucru: nu e obligatoriu să elimini tot, scopul este să identifici ce te afectează și să gestionezi corect în funcție de context și simptomele pe care le ai tu.
· Grăsimi și preparate „grele” – se exclud sau evită pe cât posibil seara. Nu se consumă prăjeli de orice fel, fast-food, chipsuri, gustări prăjite, snacksuri prăjite, carne grasă, produse din carne procesate puternic, bacon, salam, cârnați, sosuri cremoase (smântână, unt, brânzeturi grase), deserturi cu multă grăsime, patiserie/foietaje. Digestia lor este lentă, alimentele vor sta mult în stomac și sfincterul se va relaxa mai ușor. Riscul e mai mare în caz de reflux postprandial, reflux nocturn, hernie hiatală, obezitate;
· Alimente, ingrediente, băuturi acide – citrice, roșii, oțet, ceapă/usturoi crude, în cantități mari, sucuri și derivate acide, suc de roșii, sos de paste, ketchup, salsa, inclusiv dressinguri pe bază de oțet. Ele irită esofagul inflamat și pot agrava simptomele, crescând aciditatea;
· Cafea, ceai, cofeină – cofeina și aciditatea din unele ceaiuri pot declanșa simptomele de reflux gastroesofagian;
· Ciocolată – creme de ciocolată, deserturi cu cacao și multă grăsime. Combinația dintre grăsime și metilxantine (asemănător cofeinei) agravează refluxul;
· Mentă – ceai de mentă, bomboane cu mentă, gumă/produse cu mentă. Menta relaxează sfincterul esofagian și este un factor declanșator al refluxului;
· Alimente, ingrediente picante, prea condimentate – chili, ardei iute, sosuri foarte iuți, curry foarte iute. Capsaicina va încetini digestia și irită esofagul. În unele rețete sunt și combinații acide care agravează simptomele;
· Băuturi și sucuri carbogazoase – sucuri acidulate, energizante, apă carbogazoasă. Aciditatea și prezența CO₂ (care duce la balonare/distensie) pot favoriza refluxul;
· Alcool – bere, vin, tării. Vor duce la relaxarea sfincterului esofagian și la creșterea acidității;
· Snacksuri foarte sărate/crocante – chipsuri foarte sărate, covrigei foarte sărați, de exemplu. Accentuează și agravează iritația unei mucoase care are deja probleme.
În cadrul clinicilor și hyperclinicilor MedLife, medicii gastroenterologi pot diagnostica și trata eficient refluxul gastroesofagian sau boala de reflux gastroesofagian. Fiecare pacient va fi evaluat medical și va primi recomandări de teste, investigații medicale avansate, cu echipamente moderne și rezultate rapide înainte de diagnosticare.
Dacă sunt complicații sau simptome atipice, medicii MedLife vor colabora cu alte specialități în așa fel încât să găsească cel mai bun plan de tratament și de intervenții rapide. În funcție de particularitățile simptomatologiei pacienților, investigațiile care se vor putea face la MedLife includ și endoscopii superioare, unde endoscopul este introdus prin cavitatea bucală, gât și esofag, permițând medicului să vadă bine esofagul, stomacul și partea superioară a intestinului subțire.
Doar așa își va putea da seama ce se întâmplă și de ce a apărut refluxul gastroesofagian. La nevoie se va apela la ecografia endoscopică, care combină endoscopia superioară și examinarea cu ultrasunete, pentru a obține imagini și informații relevante și detaliate pentru zone specifice.
Programările rapide la consultații și investigații, teste, analize, listele de așteptare nu atât de lungi ca la stat și accesul facil la tehnologii de ultimă generație, toate vor fi avantaje de care se vor putea bucura pacienții care apelează la rețeaua de clinici și spitale MedLife.
